Păreri pro și contra pentru cartea în format electronic (e-book)
Cartea în format electronic a luat, în ultima perioadă, o mare amploare la nivel mondial. Situaţia de pe piaţa românească arată că publicul de la noi este deocamdată rezistent la schimbare.
"Formatul în care citeşti cartea influenţează actul lecturii. Când dai paginile pe un e-reader, ceva parcă se interpune între tine şi acea lume, parcă stabileşti o legătură mediată.''
În România, e-book-ul are o istorie relativ scurtă. Primul site care a introdus cartea electronică este LiterNet, în urmă cu aproximativ zece ani. Prima editură de tradiţie de pe piaţă care a făcut acest pas a fost Nemira, pe data de 12 octombrie 2010, lansând cea dintâi platformă de carte digitală, urmată la scurtă vreme de Humanitas, în decembrie 2010, iar în acest an şi de Polirom.
Valentin Nicolau director Editura Nemira- În ceea ce priveşte experienţa personală cu o lectură de acest tip, Valentin Nicolau e de părere că „formatul în care citeşti cartea influenţează actul lecturii. În obiectul fizic numit carte, simţi că intri în contact direct cu lumea de acolo. Când dai paginile pe un e-reader, ceva parcă se interpune între tine şi această lume, parcă stabileşti o legătură mediată. Pentru lectura de informare, care în general vizează scrieri de nonficţiune, cartea în format electronic poate fi mai ofertantă decât tipărită pe hârtie. Totuşi, în ceea ce priveşte plăcerea lecturii, nimic nu se poate compara cu sentimentul pe care-l ai când citeşti o carte în format «Gutenberg»".
Deocamdată interesul nostru există nu pentru că piaţa de e-book-uri ar fi deja «o bună afacere», ci datorită promisiunii pe care o face experienţa americană în domeniu", a explicat şi Paul Balogh, director Humanitas Digital. „Încă nu avem un public mare de e-book-uri, dar, atât cât e, este entuziast şi creşte destul de spectaculos. Cred însă că suferă de «sub-nutriţie», are o bază de e-book-uri prea mică.
