vineri, 28 septembrie 2012

Inventatorul penicilinei

                              Sir Alexander Fleming și  penicilina
                                                         Septembrie 1928    septembrie 2012

Primul antibiotic eficient a fost penicilina, una dintre marile descoperi medicale ale secolului trecut. Aceasta a salvat milioane de persoane din momentul apariţiei, mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial

Acum 84 de ani,in 1928 a fost descoperita penicilina …ce ne-am fi facut fara penicilina,fara antibiotice?În zilele noastre folosim antibioticele fără dicernământ riscând să nu-și facă efectul când avem nevoie cu adevărat .

Sir Alexander Fleming, om de știință englez(scoțian), a descoperit penicilina. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotărât să cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat să aleagă bacteria care favorizează producerea penicilinei. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au pătruns în recipient. Preocupat de vacanță, Fleming a uitat containerul pe băncuța laboratorului si nu în incubator, ceea ce a favorizat creșterea mucegaiului care secretă penicilina si împiedicând creșterea stafilococilor (stafilococii se înmulțesc la căldură, iar sporii de Penicillium la temperaturi joase). La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce s-a întâmplat și a încercat să producă penicilina pură, dar n-a reușit. Peste câțiva ani a renunțat să-l mai studieze. Penicilina a fost uitată până către Al Doilea Război Mondial, când savanți de la Oxford University din Anglia au arătat că aceasta poate preveni infecțiile bactericide la animale și oameni și au dezvoltat o tehnică de producere a penicilinei pure în masă. In 1945 Fleming și alți doi savanți de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie.

O povestire frumoasă despre descoperitorul penicilinei care de fapt nu este reală .
Numele lui era Fleming și era un sărman fermier scoțian .Într-o zi, pe când muncea, a auzit un strigăt de ajutor venind dintr-o mlaștină învecinată. Si-a lăsat uneltele și a alergat la mlaștină. Acolo, plin de nămol, se afla un băiețel îngrozit care se lupta să scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma să fie o moarte înceată și îngrozitoare.
A doua zi, o trăsură luxoasă s-a oprit la ușa fermierului. Un nobil elegant a coborât din ea și s-a prezentat ca tatăl băiatului pe care fermierul îl salvase.
“Vreau să te plătesc”, a spus nobilul. “Ai salvat viața fiului meu”.
“Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am făcut,” i-a răspuns fermierul refuzând oferta. In același moment, fiul fermierului a apărut în ușa casei.
“Acest este fiul tău?” l-a întrebat nobilul .
“Da”, a răspuns mândru fermierul .
“Hai sa facem o afacere. Lasă-mă sa-i ofer aceeași educație pe care o va primi si fiul meu. Dacă și el este ca tatăl lui, cu siguranță va deveni un om cu care să te mândrești.”
Și asta a făcut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune școli ale vremii, a absolvit Școala de Medicină St. Mary’s Hospital Medical School din Londra și a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming , inventatorul penicilinei.
Ani mai târziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlaștină s-a îmbolnăvit de pneumonie.
Ce i-a salvat viața de data aceasta? Penicilina.
Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.
Se  pare că aceasta este doar o legendă dar. o legendă frumoasă.

miercuri, 26 septembrie 2012

ION CREANGĂ -PREOT


                                          
ION CREANGĂ în veșminte preoțești



 Încadrat de criticii literari în categoria marilor clasici ai literaturii române, Ion Creangă a fost de profesie preot „de mir“. Cariera preoţească a scriitorului s-a încheiat în urma unui proces cu Mitropolia Moldovei, la capătul căruia a fost caterisit.

  În 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfiinţa Universitatea din Iaşi, iar printre cele patru facultăţi s-a numărat şi cea de Teologie. Era prima instituţie de învăţământ superior, în accepţiunea modernă a termenului, din Principatele Unite. Hirotonit în 1859, preotul Ion Creangă din Humuleşti s-a înscris la noua facultate în toamna lui 1860. A frecventat cursurile un an, apoi şcoala s-a închis. 

Cu puşca după ciori

Creangă a stat la şcoala din Fălticeni între 1854 şi 1855. La finalul anului şcolar, seminarul de la Socola a cerut „şcolii de popi" să-i repartizeze un număr de elevi „pregătiţi şi cu talente". Adică buni la carte şi cu har pentru preoţie. Ion Creangă luase note bune. Aşa că s-a numărat printre cei recomandaţi să-şi continue studiile în capitala Moldovei. Alesul a resimţit episodul mai mult ca o năpastă. După socoteala lui  avea deja prea multă şcoală. „Preuţii din satul nostru n-au mai trepădat pe la Socola şi, mila sfântului! Nu-i încape cureaua de pântecoşi ce sunt". 

Preotul de ţară trebuie să combată stricăciunea ce provine din beţie, pentru care scop să le desfăşure prin exemple degradarea şi nenorocirea ce se nasc din acest viţiu odios.''
Ion Creangă scriitor

"Slujitorii bisericii trebuie să intre în mijlocul copiilor, să le spună câte-o rugăciune frumoasă şi să-i înveţe a păstra dragoste şi supunere cătră părinţi, cătră învăţător şi cătră oameni.''
Ion Creangă scriitor


Procesul cu Mitropolia 

Creangă a absolvit seminarul în vara lui 1858, la vârsta de 19 ani. A refuzat să urmeze şi cursul superior, insistând să i se recunoască studiile, să fie hirotonit şi să primească o parohie. A avut de aşteptat un an, ca să împlinească „vârsta legiuită" pentru preoţie. În aşteptarea diaconiei, s-a căsătorit cu Ileana, fiica de nici cincisprezece ani a preotului Ion Grigoriu, de la Biserica Patruzeci de Mucenici din Iaşi. Viitorul scriitor a fost hirotonit în decembrie 1859 şi numit la biserica Sfânta Treime din capitala Moldovei. 
Creangă a slujit ca preot 11 ani, din 1860 până în 1871. În acest timp, a schimbat mai multe parohii.
Conflictul preotului Creangă cu superiorii ierarhici a avut mai multe etape, detaliate de Jean Boutiere în biografia alcătuită scriitorului român („La vie et l'oeuvre de Ion Creangă 1837-1889", Paris, Librairie Universitaire J. Gamber, 1930). A durat, cu pauze, din 1868 până în 1872. I s-a reproşat, de pildă, că mergea la teatru. Înalţii prelaţi considerau aceasta un sacrilegiu. „Mitropolitul m-a oprit de la slujbă şi atunci m-am dus a doua oară", a povestit protagonistul episoade din care reiese cum i-a provocat pe sfinţiile lor. „M-a oprit să mă duc la biserică, dar la teatru ba", s-a „justificat" el. 

Trasul cu puşca în ciorile ce-şi făceau veacul pe turla bisericii era altă practică insolită în cinul bisericesc. Mitropolia a ordonat o anchetă, din care a rezultat că părintele Creangă utilizase flinta. Nu s-a dictat nicio sancţiune, doar o mai atentă supraveghere a prelatului. 

În 1871, preotul Creangă s-a tuns „ca mirenii". Contravenea canoanelor, iar de această dată cazul a fost adus în faţa instanţelor de judecată bisericeşti. Constatând abaterile mai vechi, prelaţii au decis caterisirea (răspopirea) preotului Creangă. Adresa Mitropoliei Moldovei către Ministerul Cultelor din 15 iulie 1872 comunica excluderea sa definitivă din rândul clericilor. Astfel lua sfârşit cariera preoţească a povestitorului. 



Sursa: Adevarul .ro

miercuri, 5 septembrie 2012

Războiul de ţesut nu a dispărut din localitate

Am vizitat o localnică drideană care utilizează şi acum  tesutul la război  de cuverturi şi preşuri , lucruri manuale foarte apreciat .  Mia Dragomir ,Tudorache Nastasia şi Iancu Elisabeta sunt persoane care ştiu să teasă în război, războiul fiind al Miei. Ea este prima  care tese şi de mult timp.Sincer eu credeam că nu mai pot găsi un război în stare de funcţionare.Am fotografiat şi câteva cuverturi şi şervete  cusute sau ţesute de Mia.

1 SEPTEMBRIE 55 de ani de la ÎNFIINŢAREA BIBLIOTECII



                    SUCCINTĂ PREZENTARE A BIBLIOTECII
Biblioteca a funcţionat de la înfiinţare în anul 1957 până în anul 2004 întro sală din incinta Căminului Cultural. Noul local a fost dat în folosinţă în toamna anului 2004 atunci când s-au împlinit 540  de ani de atestare documentară a localităţii Dridu . .


2006 - ZIUA COMUNEI şi ZIUA BIBLIOTECII  au fost aniversate pe data de 28 octombrie, la împlinirea a 542 de ani de atestare  documentară a localităţii.,eveniment marcat printr-o  placă comemorativă postată pe frontispiciul Primăriei.


2007- 50  de ani de la înfiinţarea bibliotecii a debutat cu  lansarea cărţii monografice ” DRIDU,DIN TIMPURI STRĂVECHI ŞI PÂNĂ AZI” carte realizată de dl. prof. de istorie ,pensionar Dedu Constantin . Mai deţinem o „Monografie” a  dl-ui. ing.Gheorghe Bălăşescu şi în lucru a unui alt dridean dl .Dragomir C-tin din Slobozia.  

În anul  2009 la 545 de ani de la atestarea documentară a localităţii, evenimentul a fost marcat,  printr-o manifestare culturală la bibliotecă.- Biblioteca loc de informare, educaţie şi cunoaştere-dezbatere.


2010—„DEZVOLTAREA DE NOI SERVICII ÎN BIBLIOTECĂ”.
Printr-un program la nivel judeţean am participat la proiectul BIBLIONET-INTERNET GRATUIT PENTRU PUBLIC.
Dotarea cu încă a 4 computere pe lângă cele 3 de la WORLD VISION, imprimantă, scanner. videoproiector biblioteca  astfel dotată  a determinat cresterea  numărului de  utilizatori dornici şi de alte servicii oferite de bibliotecă.

2012- 55 de ani de bibliotecă la Dridu- seară de vizionare a unui material  prezentat în power point  cu tema:
 „  Biblioteca ieri şi azi „-paralelă