Suntem în aceste locuri de peste 550 de ani . Acum când sunt alte vremuri încercăm să ne amintim
,să evocăm, să arătăm elevilor drideni cum și ce s-a întâmplat de-a lungul timpului aici.
Ne-am întâlnit pentru a evoca evenimentul în Școala Dridu -Snagov,spațiu reabilitat printr-un proiect realizat de Primărie împreună cu fundația World Vision și se dorește a deveni muzeul Dridului.
Adaug alăturat un material al d-lui profesor de istorie timp de 40 de ani ,aici la Dridu,Dedu Constantin...snagovean (din satul Dridu-Snagov) născut în aceeași zi cu localitatea dar în anul 1938.
SCURT, FOARTE SCURT
ISTORIC AL LOCALITATII
550 de ani de la
ATESTAREA SA DOCUMENTARĂ
1464-2014
Fraţi drideni
localnici si unde veţi fi ! Stimaţi concetăţeni!
Un
mare gânditor ne transmite mesajul:
,,Cine
nu-şi cunoaşte istoria riscă să o repete. Oare ? Aşa cred si eu.
Cu mulţi ani mai în
urmă am dat spre publicare o mini monografie a Dridului
Să
sperăm că anii ce vin să o facă mai completă, mai amănunţită.
Fac
un apel istoric, ,,De vei citi cu dorinţa de cunoaştere te vei convinge că trebuie să mulţumim înaintaşilor drideni si ai lor veniţi, pentru că
au ales zona geografică de muncă, de locuit între cele mai frumoase, cea
mai aleasă din jur, că au fost cei mai vechi, mai
numeroşi si primitori pentru credinciosii
în Dumnezeu.
Deci
cadrul geografic. Ai noştri înaintaşi au ales cu mii de ani în urmă, zona
necesară vieţii umane: râul Ialomiţa până la confluenţa cu Prahova îşi aveau
luncile lor de zeci de metri, coastele îi urcau
pe terenuri cu 10-12 m mai sus. Dacă în zona luncilor aveau păduri
precum Crângurar ori Leasa, în apropierea lor erau luncile agricole ori păşuni pentru animale.
Mai la sud de această primitoare zonă pentru om, pentru plante şi animale, la
4-5 km. distanţă se afla şi este lacul Comana. Cele mai întinse terenuri mai sus de lunci erau
dominate de terenuri bune pentru culturile agricole ale epocii dar şi
multe zone împădurite din marginea
estică ale codrilor Vlăsiei care mai
târziu, s-au numit pădurile Deleanca,
Morăreanca, Neguţoaia și
Iuru , ultimele două fiind în lunca Ialomiţei. Aici pe valea râurilor în marginea estică a codrilor Vlăsiei pe
malurile Comenei, s-au aşezat înaintaşii noştri. Treptat şi-au făcut aşezări pe coaste şi mai sus pe
câmpia apropiată.
Multitudinea
săpăturilor arheologice efectuate pe aceste meleaguri au scos la iveală multe
aşezări umane cu construcţii primitive dar şi multe unelte din piatră,os şi
lemn și
multe oseminte de om de păsări ,mistreți și căprioare etc. dar şi boabe de grâu,orz, mei.
Numeroasele săpături arheologice au
scos la iveală astfel de dovezi, unele cu
2000
de ani I.H. dar şi în primul deceniu al
mil I la Dealul Busuiocului,
Metereze, malul Cornului ca şi pe
malul lacului Comana(Dridu).
DOCUMENTELE VREMII EXISTENTE ȘI AZI SE GĂSESC DOVEZI DE DANIE DE CĂTRE RADU CEL FRUMOS: „DE ACEEA
A DĂRUIT DOMNIA MEA LĂCAȘULUI SFINTEI MÂNĂSTIRI DE LA SNAGOV(SATE,MUNȚI,VII..ETC ȘI 4 MORI LA DIDRIH„ Că satul şi
moşia erau proprietatea dpmnitorului reiese şi din dania
făcută de domnitor MÂNĂSTIRII TISMANAcare spunea ”S-A
SCRIS LA DRIDIH IULIE ÎN ANUL 1470 „
”Cultura
Dridu”- a fost denumită de specialiștii
arheo-istorici pentru specializarea dominantă a băştinaşilor în domeniul locuințelor, uneltelor, vaselor şi cerealelor produse.
*Radu
cel Mare(1495-1508) dăruieşte satul DRIDIH mănăstirii Dealu de lângă
Târgoviște
*Vlăduț cel tânăr poposeşte în satul mănăstiresc Dridih în vara anului 1511de unde dă acte de
danie(iulie-august).
*Între anii1522-1524 Radu de la Afumați dă lupte cu turcii la
Dridih. Vladislav al III-lea face act
de danie de la Dridih ,provizorie reședință a acestuia.
În
anul 1655 domnitorii celor 3 trei Ţări Româneşti
îi alungă pe turci de la Dridih. Ei se ospătează 3 zile la Dridih ,,înfrăţindu-se,,.
*O parte din moșia Dealu este
dăruită mănăstirii Sărindar din București
și astfel
locuitorii Dridului au fost împărțiți :
A) Dridu
Dealu
B) Dridu
Sărindar
C) Dridu
Snagov cei de pe malul stâng al Ialomiței
moșia ce rămâne a
mănăstirii Snagov.
* Şi în sfârşit la 23 octombrie 1806 are loc prima ciocnire ruso-turcă
(la care participă şi voluntari români) la Olteanu-Dridu-Snagov, turcii fiind
alungaţi şi din Bucureşti.
* La manifestaţia lui Mircea
Mălăeru din 1861-1862 pentru dubla
alegere a lui Al. I.Cuza,domn al Principatelor Unite(Tara Românească şi
Moldova)participă şi zeci de voluntari drideni.
*Prin
aplicarea reformei agrare din 1864-1865 cu continuări până în 1892-1895 peste
600 de familii de drideni au fost
împroprietărite în apropiere, spre
Moviliţa începătoare, spre Coşereni,Cloşca,Hagieşti,Ileana
şi mai departe : Ciulniţa,Slobozia, Piua Pietrii,Valea Ciorii şi nu numai. Dar populaţia Dridului nu scade.Se constată majoritatea familiilor cu
10-12 copii şi chiar mai mulţi, deşi mulţi drideni se îndreaptă spre meserii în
Bucureşti,Ploieşti ori alt undeva. Dar
şi spre Dridu se îndreaptă familii din afară:Din Transilvania, din sudul Dunării,
cu ocupaţii de meserii, de negustorit dar şi spre învăţământ ,cultură,etc.
*La primul război
mondial (1914-1918) ,participă peste 400 de ostaşi drideni din care 192 dintre
ei, devin eroi ai neamului numele lor fiind înscrise pe Monumentul din centrul
Dridului.
*În cel de al II-lea război mondial
participăm cu sute de drideni din care pierdem peste
200 de ostaşi,de participanţi.
Urmează alte timpuri,alte
dominante. Marele păcat este că Dridu număra ,pe la 1957-
1958 cca. 8000 de locuitori, iar
astăzi suntem numai 3300 de localnici.
Fac
precizarea că Pătrimea din sudul Coșerenilor
a făcut parte din Dridu de pe la 1890 până în 1948 iar Movilița, formată în majoritate din
drideni, a devenit comună proprie din 1908.
Despre
biserici,școli
,administrație dominante
în Dridu…cu alt prilej!
Hai
să aniversăm,să sărbătorim împlinirea a 550 de ani de la atestarea documentară a noastră a
dridenilor cu nume de DIDRIH ,DRIDIH ,
DRIDOVO-DRIDU
28
OCTOMBRIE 1464-2014.
Dumnezeu
să ne dea sănătate și să
ne ajute îndelungul anilor care vin.
LA
MULȚI ANI
DRIDENILOR! și hai la cunoaștere
,la biblioteca comunală.
Dedu Constantin profesor de
istorie autorul
monografiei