29 aprilie 2011 -ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI

Veteranul Vică Tudor - 92 de ani și alături de Stop”s-cadru militar în rezervă autorul de caricaturi de pe blogg și din Picassa web.

Atașez alăturat, felicitarea ”caricatură” trimisă de Stop ”s

-ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI -

Veteranii de război din România îşi aniversează astăzi, 29 aprilie 2011, ziua. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1222 din 10 octombrie 2007 şi prin Legea 303 din 13 noiembrie 2007, a fost instituită, pentru prima dată în România, Ziua veteranilor de război, sărbătorită pe 29 aprilie în fiecare an, 'în semn de recunoaştere a meritelor veteranilor de război pe câmpurile de luptă pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României'.
Data de 29 aprilie este în legătură cu Înaltul Decret al Regelui Carol I din 29 aprilie 1902, prin care a fost instituit titlul de veteran de război, la a 25-a aniversare a mobilizării pentru cucerirea Independenţei de Stat a României. Din Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război fac parte aproximativ 80.000 de veterani ai Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial. Ca în orice localitate a țării noastre şi la Dridu mai există câţiva veterani de război, cei care au participat la cel de al-II-lea război mondial. Sunt bătrâni şi gârbovi, răniţi în război, de-abia se mai mişcă cei mai mulţi dintre ei dar, sunt bucuroşi să povestească prin câte moment nefericite au trecut de-a lungul vietii lor. Participarea la cel de al II război mondial, momentele grele prin care au trecut, rănile pe care le-au căpătat atunci, ca si nemulțumirea ca azi cei puțini care au rămas nu sunt tratati cu toată deferența pe care o merită .Voi enumera numele lor:

Pitiș Alexandru(fost director de școală),Istrate Niculae, (secretar al C.A.P. -Dridu) -Mihăilă Gheorghe, -Iancu I. Niculae ( fost gestionar)1923, Vică Tudor -1918 Iancu R. Niculae, Mihăilă Gheorghe,Mihaila Petrache, Moraru Gheorghe, Ioniță Nicolae, Năstase Iordan, Fierbințeanu Niculae, Petre Constantin, Gherghe Barbu(fost poștaș),Stroișteanu Vasile, Ducu Ion,Neagu Constantin, Baba Dumitru, Vica Tudor . Pe parcurs voi prezenta întâmplări prin care au trecut , povestite chiar de cei care mai sunt în viață.

Imaginile de mai sus sunt la Monumentul eroilor cu prilejul tedeumului de la Înălțarea Domnului mai 2010

După Paște

Febra pregătirilor pascale a dominat ultima periadă ,timp în care nu am scris deloc pe blog. Deasemenea săptămâna bibliotecilor și Ziua bibliotecarului * 23 aprilie* care coincide cu ziua Sfântului Gheorghe au fost motive de bucurie alături de Învierea Domnului cea mai importantă sărbătoare creștină ortodoxă dar și catolică. Sărbătorile prilejuite de Învierea lui Hristos au o semnificație aparte deaceea, e-mailurile primite în ultima vreme au ca subiect preponderent rugi și evenimente legate de răstignirea și învierea Domnului. Prin intermediul blogului folosesc salutul religios HRISTOS A ÎNVIAT și vă doresc tot binele din lume să fiți apărați de rele toți cei ce citiți acest blog.

Un dridean autor de poezii- RADU VICTOR

Mi-am propus să vă informez despre diferite persoane din Dridu care și-au adus un aport la literatura prin scrierile d-lor. După autorii de monografii prof. Dedu Constantin, ing. BălășescuGhe. ,d-l Dragomir C-tin urmează d-l Radu Victor care din păcate nu mai este printre noi. Are 2 volume scurte de poezii de suflet din care voi prezenta câteva:

Popas ialomițean

Bătrânul râu, alunecând la vale,

Adună parcă, apa în ulcioare

Spălându-și părul de argint curat, Autorul Radu Victor primul din dreapta.

În cerul peste valuri aplecat. Reprezentant al Brigăzii artistice de satiră, care a

obținut multe premii în țară prin

Și malul lui prăpăstios și-abrupt *Cântarea României*

Privește cum o salcie s-a rupt.

Își mână-ntruna apele la vale,

Călătorind cu soarele agale.

Pe maluri stau hățișurile-nguste

În care, păsări, apa vin s-o guste.

Iar undeva departen pe-un tăpșan,

Se-aude-un cuc, cântând în Bărăgan.

MOARE SATUL ROMÂNESC

Moare satul românesc

Vai, de cei rămași.

Țăranii îmbătrânesc

Nu mai au urmasi.

Tinerii născuți în sat

Au plecat demult.

Unii, cred c-au și uitat

Unde s-au născut.

Au uitat, se pare, mulți

Sapa cum se ține,

Rareori, pe la părinți

Vin, doar de rușine.

Uitați-vă cum trăiesc

Slabi și prăfuiți

Pămantul îl răscolesc

Triști și abătuți.

Datinile strămoșești,

Hora, șezătoarea,

Obiceiuri bătrânești

Le-a înghițit uitarea.

Moare satul românesc

La fel și câmpia.

Doamne, stăpâne ceresc,

Moare veșnicia.

RUGA

Mă arde talpa ,Doamne,

Tătătâ prin țărână,

Țăranii mor de foame

În patria străbună .

Am adunat prea multe

Necazuri si nevoi,

Nimeni nu vrea s-asculte

Durerile din noi.

Ne-ncăierăm ca proștii,

Pe-un petec de pământ

Am supărat, strămoșii

Ne strigă din mormânt.

Ne dușmănim de moarte

Pentru averi și bani,

Ce ură ne desparte

De frați , de câtiva ani?

Doamne, cu a ta putere

Iartă-i astăzi pe români,

In goana după avere

Mulți au devenit păgâni.

IUBIREA SI CREDINTA

Iubirea de pamant e sfanta

Ca seva curgatoare-n pom ,

Un martor care nu cuvanta

Precum e sfanta, dragostea de om .

Iubirea de pamant, e sfanta

Ca sfanta am primit-o din batrani

La fel cum ciocarlia canta

In primavara la romani.

Sfanta e casa si gradina

Si satu-n care m-am nascut

In el , e sigur radacina

Credinta-n cei ce m-au crescut.

CENTENAR EMIL CIORAN-8 APRILIE 1911- 2011

Emil Cioran

scriitor şi filozof originar din România, cu reputaţie internaţională

datorită operelor sale publicate în limba francezăn limba franceză

CITAT: *N-aş fi abandonat nicicând limba noastră; mi se întâmplă să-i regret şi acum mirosul de prospeţime şi putreziciune, amestecul de soare şi bălegar, urâţenia nostalgică şi superba neglijenţă.*

Emil Cioran în Istorie şi utopie (1960)

S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944.

În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944.

După 1945, începe să scrie în limba franceză.

Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.

Lucrări:
Pe culmile disperării
Schimbarea la faţă a României
Amurgul gândurilor
Cartea amăgirilor
Îndreptar pătimaş
Lacrimi şi sfinţi
Ispita de a exista
Istorie şi utopie
Silogismele amărăciunii
Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944
Tratat de descompunere
Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete
Căderea în timp
Mărturisiri şi anateme
Demiurgul cel rău

2 APRILIE *ZIUA INTERNAȚIONALA A CĂRȚII PTR. COPII*

Naștere	2 aprilie 1805 Odense, Danemarca
Deces	4 august 1875 Copenhaga
Profesie	Scriitor și poet danez, celebru autor de basme
Naționalitate

Casa în care a copilărit Andersen

Hans Christian Andersen a fost scriitor și poet, rămânând celebru în special pentru poveștile sale. El s-a născut la Odense, Danemarca, marți, 2 aprilie 1805. Cele mai multe surse englezești, germane și franceze folosesc numele întreg (Hans Christian Andersen), însă în Danemarca și restul Scandinaviei el este cunoscut ca H.C. Andersen.

Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum „Degețica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre”rămân populare și citite pe scară largă ^[1]. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. Biblioteca’’ Dridih’’ a marcat acest eveniment prin vizionarea filmului Mica Sirena inspirat din povestea lui H.C. Andersen.

NICHITA STANESCU 78 ANI DE LA NASTERE

Am încercat să-l prezentăm pe Nichita în alt mod decât printrun material citit şi prin recitarea unor versuri de o candoare şi originalitate rar întâlnite în istoria poeziei româneşti.

Fiecare elev prezent în bibliotecă a accesat pe „google” numele autorului şi a urmărit date şi poezii ale autorului astfel, elevii fiind de vârstă mică au aflat cum se pot informa . Nichita Stănescu

---

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...