29 IULIE ZIUA IMNULUI NAŢIONAL
Data de 29 iulie a fost proclamată, în
conformitate cu Legea nr. 99/1998, Ziua Imnului Naţional al României -
'Deşteaptă-te române!', simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848.
Prin imn se
înțelege un
anumit tip de cântec solemn, de obicei religios, compus anume pentru a admira, prețui, lăuda, adora sau ruga,
adresat, de cele mai multe ori, unei zeități, unei figuri importante istorice, mitologice sau religioase,
adeseori chiar unei țări, atunci când cântecul este un simbol național (vezi, articolul Imn național). Cuvântul „imn” derivă, în toate limbile moderne, din greaca veche, din
cuvântul ὕμνος hymnos, care însemnă „cântec de laudă”, care la rândul său este
derivat din rădăcina proto-indo-europeană *sh2em-, „a cânta”, fiind conectat cu
cuvântul din hitită išḫamai, „el cântă”, și cuvântul sāman, însemnând „cântec”
în limba sanscrită.[1] Definitia imnului: Imnul este o poezie lirica inchinata unei
personalitati, unei idei marete, unui sentiment nobil.
“Poemul „Un răsunet” al
lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la
1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni
brașoveni,
fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei, și nu în data
de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, așa cum este îndeobște cunoscut (deși nu se precizează care era acel cântec
patriotic, cântat de cei prezenți, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre
acesta).
Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.
Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.
Pentru o vreme, a fost de asemenea imn național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 - 1918) și al Republicii Moldova (1991 - 1994). Melodia imnului a fost compusă de Anton Pann, iar versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureșanu (1816 - 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un
adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848.
Conţinutul profund patriotic şi
naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale
militanţilor paşoptişti pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania,
Nicolae Bălcescu numind acest imn 'o adevărată Marsilieză românească'.
La 29 iulie 1848, in parcul Zăvoi din Râmnicu
Vâlcea, în faţa unei numeroase asistenţe, după ce s-a citit noua Constituţie,
un grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a intonat imnul Revoluţiei
paşoptiste “Deşteaptă-te, române”, devenit după Revoluţia anticomunistă din
1989 imnul naţional al României.
Ziua Imnului național - "Deșteaptă-te,
române!", sărbătorită, anual, începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri
a Senatului României, din 18 mai 1998.
Interzis
de regimurile totalitare, timp de aproape o jumătate de secol,
'Deşteaptă-te române!' a fost ales imediat după decembrie 1989 Imnul Naţional
al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.
Vechime are şi “Deşteapă-te, române!”. Dar, imn este de 23 de ani. Înainte, am cântat “Trei culori”, “Te slăvim, Românie”, “Zdrobite de cătuşe”. În doar 64 de ani. Suferim de instabilitate? Posibil…
Conform Constituţiei României, Imnul
Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema
ţării şi sigiliul statului.