miercuri, 16 octombrie 2013

DESPRE CULTURA DRIDU


CULTURA DRIDU: http://emilia-corbu.blogspot.ro/2010/03/cultura-dridu.html c
                                                       

La Dridu (jud. Ialomita) a fost cercetat arheologic primul sat medieval-timpuriu datat in a doua jumatate a secolului al-X-lea si prima jumatate a secolului al XI-lea. Din acest motiv, cum este obiceiul in arheologie, cultura arheologica evidentiata a purtat numele asezarii. Desi de-a lungul timpului, culturii respective i-au fost atribuite fie un nume etnic si anume cultura veche-romaneasca, sau regional, cultura balcano-danubiano-pontica, totusi, in arheologie conceptul de ,,cultura Dridu,, a ramas inca in picioare.

Cultura Dridu
Acest concept (criticat dar utilizat în aproape toată istoriografia românească) a fost promovat de doi mari arheologi români, cu o reputaţie ştiinţifică incontestabilă, Ion Nestor şi Eugenia Zaharia. Deşi cercetările de la Dridu, Ileana-Podari şi Bucov începuseră doar de un an, Ion Nestor dovedind o intuiţie istorico- arheologică remarcabilă adeverită de cercetările ulterioare, publica ,,Contributions archeologiques au probleme des proto-roumains. La civilisation de Dridu” , studiu pilon pentru această cultură, în care afirma două idei fundamentale şi anume caracterul etnic românesc (evidenţiat de studiul comparativ cu spaţiul Europei Centrale şi Răsăritene) şi denumirea de Dridu (atribuită după aşezarea eponimã).Cultura se caracteriza prin aşezări nefortificate dispuse în vecinătatea unor ape; locuinţe din lemn îngropate parţial în pământ; caracter agricol de cultivatori, (dovedit de descoperirea de cereale carbonizate şi unelte agricole); rit funerar necunoscut (pentru stadiul de atunci al cercetărilor). Ion Nestor considera că această cultură se datează în sec.X-XI.Această încadrare cronologică era un puternic argument de determinare etnică deoarece cultura secolelor respective ne putea fi atribuită slavilor sau bulgarilor. De asemenea, era respinsă filiaţia slavă din geneza acestei culturi.
Această structură teoretică a fost dezvoltată de Eugenia Zaharia în volumul monografic, ,,Săpăturile de la Dridu. Contribuţii la istoria formării poporului român“ unde aduce numeroase completări concepului cultural, fără a depăşi însă limitele trasate de Ion Nestor în 1958. Astfel se afirmã că această ,, cultură Dridu trebuie înţeleasă pentru mediile de caracter rural ale secolelor VIII-XI” . Asupra acestor aprecieri, valabile pentru stadiul de atunci al cercetărilor, s-a revenit ulterior pe măsură ce dovezile arheologice, privind aspectul acestei culturi în cetăţile bizantine, s-au înmulţit.
Cultură Dridu acoperea, în opinia autoarei, întregul teritoriu naţional iar monumentele cele mai importante erau practic toate siturile medieval-timpurii cercetate în toată ţara. Este adevărat însă că la Dridu a fost cercetat integral primul sat din perioada secolelor VIII-XI , datat în sec. X-XI.
Eugenia Zaharia susţine că această cultură are o origine locală doveditã de transmiterea unor elemente de bazã din culturile locale anterioare, cum ar fi tipul de locuinţã, amenajările interioare, planul aşezărilor, elemente prezente în descoperirile de la Bratei, Ipoteşti, Târgşor. Asupra acestei opinii revine cu noi argumente în deceniile următoare . Autoarea considera ca şi Grigore Florescu că acest grup cultural face parte din aspectele culturii provinciale bizantine, concluzie susţinută pe baza studiilor comparative şi vestigiilor arheologice de la nordul şi de la sudul Dunării .
Ulterior conceptul de cultură Dridu s-a îmbogăţit cu noi argumente prin cercetările lui Dan Gh.Teodor. În urma cartării a peste 100 de aşezări din Moldova, într-un amplu studiu publicat la numai un an de la apariţia monografiei Dridu, Teodor prezintă sistemul constructiv al locuinţelor, tipul de aşezare, tipologia şi cronologia ceramicii . Completările aduse de aceste studii se referă la o datare mai timpurie şi la o evoluţie în faze determinată pe material ceramic. Autorul considera că din secolul VIII apare o ceramică mai timpurie denumită ,,protodridu”. D. Gh. Teodor menţionează cinci faze denumite după locul principalelor descoperiri. In Moldova această cultură avea o origine locală, cu excluderea unui import cultural din sud. În 1973 într-un scurt articol, acelaşi autor aducea din nou în discuţie caracterul etnic al acestei culturi, considerând că prin baza romanică provincială, poate fi considerată românească . Toate acestea au fost sintetizate şi dezvoltate mai târziu într-o lucrare rămasă de referinţã .
De-a lungul celor patru decenii de cercetări s-a revenit asupra unor opinii privitoare la cronologie şi aspect. Astfel că încadrarea cronologică în secolele VIII-XI a fost extinsă pentru tot teritoriul ţării şi s-a acceptat şi un aspect urban , deşi iniţial se susţinea doar un aspect rural.
Introducerea noţiunii de cultura Dridu, în Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, a marcat totodată o recunoaştere generală din partea cercetătorilor a existenţei acestei culturi materiale, ca o primă manifestare a valorilor de cultură şi civilizaţie a poporului român în sec. VIII-XI în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

bibliografie>
Emilia Corbu, Sudul Romaniei in Evul Mediu Timpuriu (sec. VIII-XI. Repere arheologice, Ed. Istros, 2006, p.5-7

Drideni care scriu articole în ziare de cultură.

Vă invit să lecturați un articol semnat Ecaterina  Florea consăteanca noastră, care este bibliotecar al Bibliotecii Județene. Vă va încânta modul de prezentare și stilulfolosit .  Am fotografiat și ziarul în care a apărut materialul.

Felicitări.

20 septembrie -POEZIA TOAMNEI- G. COȘBUC și G. BACOVIA ANIVERSAȚII LUNII SEPTEMBRIE

Cei doi mari poeți români s-au născut în luna septembrie ,biblioteca noastră a marcat acest lucru printro seară de poezie dedicată acestora.

luni, 14 octombrie 2013

SEPTEMBRIE -O ZI DE VACANȚĂ ÎN BIBLIOTECĂ

Mai tot timpul vacanței elevi dar nu numai ,adulți și preșcolar au frecventat biblioteca,
pentru a împrumuta cărți sau pentru a accesa internetul.Iată una din aceste zile imortalizată.