Public lucrarea unei eleve din Dridu , Dan Mihaela Iuliana , absolventă a Liceului Grigore Moisil din Urziceni  Material despre Mănăstirea Dridu.

                               O flacără a credinței pe o vatră a istoriei-

Mănăstirea Dridu

Dan Iuliana-Mihaela, clasa a XII-a, Științe sociale,

 Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor- două decenii de existenţă. 

Coord. Prof. Dr.Ştefan Grigorescu, Colegiul Naţional ,,Grigore Moisil” Urziceni.

                Viața monahală în cuprinsul Episcopiei Sloboziei și Călărașilor pulsează astăzi prin mănăstirile și schiturile constituite îndeosebi în ultimele două decenii și alăturate cele cu o istorie deja multiseculară. Între comunitățile monahale întemeiate nu mult după constituirea Eparhiei noastre și care deja se constituie într-o oază de credință, așezată pe o vatră istorică, un loc aparte îl ocupă Mănăstirea Dridu.

Satul Dridu, aflat la marginea vestică a județului Ialomița, are o istorie de peste o jumătate de mileniu. Prima atestare documentară a așezării datează din 28 octombrie 1464, când voievodul Radu cel Frumos dăruia mănăstirii Snagovului patru mori la Dridih, făcute mai devreme, de către Vlad Dracul, părintele lui Vlad Ţepeș și al amintitului Radu-vodă.Târg important, aflat la confluenţa  a două râuri însemnate, Ialomița și Prahova, apare menționat în numeroase hrisoave, sub numele de Didrih, Dridih sau Dridov și a fost locul de popas sau de bătalie al multor voievozi, printre care îi amintim pe: Radu cel Frumos (1470), Vlăduţ Voda (1551), Neagoe Basarab  (1511), Radu de la Afumați (1522, 1524) ș.a.

O perioadă lungă de timp, în aceste părți au fost stăpânitoare Mânăstirile Snagov, Dealu și Sărindar, care au întreținut vie spiritualitatea comunităților din zonă și au așezat o tradiție monahală, prin călugării care vegheau la chibzuința și așezarea acestor sate și moșii, pentru mănăstirile lor.

                Astăzi, în acest loc încărcat de istorie, una dintre cele mai de preţ comori este Mănăstirea Dridu cu hramurile  Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Locul pe care este așezată mănăstirea este cunoscut şi sub denumirea de ,,La Metereze”şi are o deosebită valoare istorică. Aici, între anii 1978-1980, au fost efectuate cercetări arheologice, care au identificat locuiri din preistorie și până în perioada medievală.

                După o lungă căutare a unui loc potrivit pentru a construi o mănăstire, monahia Gabriela Maria Haraga a considerat ca Dridul este o zonă potrivită, într-un loc binecuvântat de Dumnezeu și cu oameni evlavioși. În anul 1991, în ziua de 30 august, stareţa Gabriela Haraga a primit binecuvântarea Patriarhului Teoctist, de a ridica pe aceste meleaguri un aşezământ spiritual, loc de rugăciune şi pace duhovnicească. Cu ajutorul fratelui său şi a altor cunoştinţe din binecredinciosul ținut al Iaşului, maica Gabriela a reuşit să pună temelia chiliilor în 1992, iar în următorul an a început ridicarea unei biserici din lemn, care mai târziu a devenit paraclisul mănăstirii. Astfel, în 1995 s-au construit parterul chiliilor, turla bisericii şi crucea, sub îngrijirea inginerească a Pr. Cornel Chiricuţă şi a ucenicului său,Ierodiaconul Gheorghe. Etajul I şi corpul chiliilor s-au finalizat în anul 1996, iar în anul 1997 soţii Ilinescu Dumitru şi Steluţa au început ctitorirea bisericii din cărămidă.

                În anul 2002, odată cu finalizarea lucrărilor la sfânta biserică, s-a hotărât sfinţirea acesteia. La acest eveniment desfăşurat la data de 1 octombrie, alături de Episcopul de fericită amintire Damaschin, au mai participat în calitate de invitaţi Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, Preasfinţitul Calinic, episcopul Argeşului şi Muscelului, împreună cu un impresionant sobor de preoţi.

Pisania săpată pe o placă de marmură albă menționează deasupra intrării în biserică:

                ,,Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul  Fiului și cu săvârșirea Sf.Duh, s-a ridicat din temelie acest Sf. lăcaș de rugăciune, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului și Sf.Dimitrie, de către iubitorii de Dumnezeu Dumitru Ilinescu și soția sa Steluța, din București, între anii 1997-2002, sub păstorirea P.S.Nifon și P.S.Damaschin al Sloboziei și Călărașilor, prin râvna stareței Maria Haraga și a Ierom.Gheronte Haraga. Slujba de sfințire a avut loc la data de 1 oct.2002.”

                Mănăstirea este așezată pe un promontoriu care domină confluența râurilor amintite și pădurea de luncă. Biserica de zid are un plan de cruce şi dispune de pridvor deschis şi cele trei încăperi clasice de cult. Trei turle, circulare, dau aspectul esenţial lăcaşului, al cărui exterior este zugrăvit în alb. Pictura interiorului este executată în stil neobizantin, combinaţie între frescă şi tempera. În pronaos, în stânga intrării se află tabloul ctitorilor, Dumitru şi Stela Ilinescu, iar în dreapta intrării se află tablourile Episcopilor Nifon Mihăiță şi Damaschin Coravu. Pridvorul este închis cu geamuri termopan. Naosul are abside semicirculare și este încununat de turla mare, cu o bază pătrată. Altarul, semicircular la exterior, este separat de naos printr-o minunată catapeteasmă sculptată în lemn.

În jurul bisericuţei s-au construit chilii si clădiri anexe gospodăreşti, ateliere de pictură pe sticlă şi lemn, croitorie şi broderie, în care maicile crează lucruri minunate (icoane pe lemn și sticlă, veșminte, cruciulițe ș.a), care au dus renumele mănăstirii în toată țara.

Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, aflată la marginea Bărăganului, acolo unde începeau odinioară Codrii Vlăsiei, este un mic colţ de rai, o oază de rugăciune și de regăsire a păcii spirituale, un loc în care îl simţi pe Dumnezeu  aproape de tine. O perlă şi o mândrie a Bărăganului ialomiţean, mănăstirea este cu adevărat o flacără a credinței strămoșești, aprinsă în urmă cu două decenii pe o vatră a istoriei noastre.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

GRIGORESCU ȘTEFAN,Așezări și monumente ialomițene. Ghid istoric. Editura Helis, Slobozia, 2007, pp.119-120.

GRIGORESCU ȘTEFAN,Inscripții din județul Ialomița.Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Slobozia, 2009, p.83-84.

GRIGORESCU ȘTEFAN,Notițe istorice ialomițene.Editura Pro Transilvania, București, 2009, pp. 72-75.

MATEI,CONSTANTIN D.,BARBU,ION D., BĂDUCU, STELIAN Preot Protoiereu,Protoieria Urziceni – de la început și până astăzi. Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, Slobozia, 2004, pp.160-167.