joi, 14 aprilie 2011

Un dridean autor de poezii- RADU VICTOR


Mi-am propus să vă informez despre diferite persoane din Dridu care și-au adus un aport la literatura prin scrierile d-lor. După autorii de monografii prof. Dedu Constantin, ing. BălășescuGhe. ,d-l Dragomir C-tin urmează d-l Radu Victor care din păcate nu mai este printre noi. Are 2 volume scurte de poezii de suflet din care voi prezenta câteva:
Popas ialomițean


Bătrânul râu, alunecând la vale,

Adună parcă, apa în ulcioare

Spălându-și părul de argint curat, Autorul Radu Victor primul din dreapta.

În cerul peste valuri aplecat. Reprezentant al Brigăzii artistice de satiră, care a

obținut multe premii în țară prin

Și malul lui prăpăstios și-abrupt *Cântarea României*

Privește cum o salcie s-a rupt.

Își mână-ntruna apele la vale,

Călătorind cu soarele agale.

Pe maluri stau hățișurile-nguste

În care, păsări, apa vin s-o guste.

Iar undeva departen pe-un tăpșan,

Se-aude-un cuc, cântând în Bărăgan.

MOARE SATUL ROMÂNESC

Moare satul românesc

Vai, de cei rămași.

Țăranii îmbătrânesc

Nu mai au urmasi.

Tinerii născuți în sat

Au plecat demult.

Unii, cred c-au și uitat

Unde s-au născut.

Au uitat, se pare, mulți

Sapa cum se ține,

Rareori, pe la părinți

Vin, doar de rușine.

Uitați-vă cum trăiesc

Slabi și prăfuiți

Pămantul îl răscolesc

Triști și abătuți.

Datinile strămoșești,

Hora, șezătoarea,

Obiceiuri bătrânești

Le-a înghițit uitarea.

Moare satul românesc

La fel și câmpia.

Doamne, stăpâne ceresc,

Moare veșnicia.

RUGA

Mă arde talpa ,Doamne,

Tătătâ prin țărână,

Țăranii mor de foame

În patria străbună .

Am adunat prea multe

Necazuri si nevoi,

Nimeni nu vrea s-asculte

Durerile din noi.

Ne-ncăierăm ca proștii,

Pe-un petec de pământ

Am supărat, strămoșii

Ne strigă din mormânt.

Ne dușmănim de moarte

Pentru averi și bani,

Ce ură ne desparte

De frați , de câtiva ani?

Doamne, cu a ta putere

Iartă-i astăzi pe români,

In goana după avere

Mulți au devenit păgâni.

IUBIREA SI CREDINTA

Iubirea de pamant e sfanta

Ca seva curgatoare-n pom ,

Un martor care nu cuvanta

Precum e sfanta, dragostea de om .

Iubirea de pamant, e sfanta

Ca sfanta am primit-o din batrani

La fel cum ciocarlia canta

In primavara la romani.

Sfanta e casa si gradina

Si satu-n care m-am nascut

In el , e sigur radacina

Credinta-n cei ce m-au crescut.

















Un comentariu: