MARIN PREDA AR FI ÎMPLINIT 90 DE ANI

90 de ani de la NAȘTEREA  

ilustrului  scriitor MARIN PREDA

Marin Preda, născut la data de 5 august 1922 în Siliștea-Gumești, județul Teleorman, este unul dintre cei mai mari scriitori români. Opera sa numără nuvele, romane, articole de presă dar și versuri. Născut într-o familie numeroasă, având doi frați de sânge, trei vitregi din căsătoria anterioară a tatălui ”de profesie plugar” și două surori din cea a mamei, Marin Preda nu a avut o copilărie lipsită de griji, în ciuda celor două loturi de pământ ”primite la împroprietărire”.

Deși învățătorul din sat intuiește potențialul imens al copilului Marin Preda, primii ani de școală ai acestuia sunt chinuiți de greutăți, de absentarea de la școală pentru a participa la treburile gospodărești, de dificultăți financiare și chiar de malarie. Cu toate acestea, reușește să parcurgă studiile primare și aproape le finalizează pe cele medii.

După câțiva ani deosebit de grei, în care întâmpină dificultăți financiare și este martor la rebeliunea legionară și reprimarea ei de către Mareșalul Antonescu, cu ajutorul lui Geo Dumitrescu este angajat corector la ziarul ”Timpul” în 1941, în care publică la scurt timp prima operă- schița Pârlitu’.

Datorită talentului, avansează rapid în carieră, fiind angajat la ”Evenimentul zilei”, ”România Liberă”, ”Viața Românească”. Este ales în 1968 vicepreședinte al ”Uniunii scriitorilor”, devine director al editurii ”Cartea Românească”, traduce opere ale lui Faulkner și Dostoievski și publică nuvele, schițe și mai multe romane.

Experiențele de viața, de la copilărie la maturitate, îl inspiră și sunt prezente în toate operele sale. Romanul autobiografic ”Viața ca o pradă” conține amintiri din adolescentă și armată, dar și din viața de adult, tema romanului fiind cristalizarea conștiinței unui artist.

La scurt timp după ce este ales deputat în Marea Adunare Mațională (parlament), moare în condiții suspecte la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia, pe 16 mai 1980. Cel mai mic dintre frații săi, Alexandru, crede că a fost asasinat, dar probele din dosarul morții sale au dispărut. Familia sa este convinsă că moartea fulgerătoare este legată de publicarea ultimului său roman, ”Cel mai iubit dintre pământeni”.

Marin Preda, născut la data de 5 august 1922 în Siliștea-Gumești, județul Teleorman, este unul dintre cei mai mari scriitori români. Opera sa numără nuvele, romane, articole de presă dar și versuri. Născut într-o familie numeroasă, având doi frați de sânge, trei vitregi din căsătoria anterioară a tatălui ”de profesie plugar” și două surori din cea a mamei, Marin Preda nu a avut o copilărie lipsită de griji, în ciuda celor două loturi de pământ ”primite la împroprietărire”.

Deși învățătorul din sat intuiește potențialul imens al copilului Marin Preda, primii ani de școală ai acestuia sunt chinuiți de greutăți, de absentarea de la școală pentru a participa la treburile gospodărești, de dificultăți financiare și chiar de malarie. Cu toate acestea, reușește să parcurgă studiile primare și aproape le finalizează pe cele medii.

După câțiva ani deosebit de grei, în care întâmpină dificultăți financiare și este martor la rebeliunea legionară și reprimarea ei de către Mareșalul Antonescu, cu ajutorul lui Geo Dumitrescu este angajat corector la ziarul ”Timpul” în 1941, în care publică la scurt timp prima operă- schița Pârlitu’.

Datorită talentului, avansează rapid în carieră, fiind angajat la ”Evenimentul zilei”, ”România Liberă”, ”Viața Românească”. Este ales în 1968 vicepreședinte al ”Uniunii scriitorilor”, devine director al editurii ”Cartea Românească”, traduce opere ale lui Faulkner și Dostoievski și publică nuvele, schițe și mai multe romane.

Experiențele de viața, de la copilărie la maturitate, îl inspiră și sunt prezente în toate operele sale. Romanul autobiografic ”Viața ca o pradă” conține amintiri din adolescentă și armată, dar și din viața de adult, tema romanului fiind cristalizarea conștiinței unui artist.

La scurt timp după ce este ales deputat în Marea Adunare Mațională (parlament), moare în condiții suspecte la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia, pe 16 mai 1980. Cel mai mic dintre frații săi, Alexandru, crede că a fost asasinat, dar probele din dosarul morții sale au dispărut. Familia sa este convinsă că moartea fulgerătoare este legată de publicarea ultimului său roman, ”Cel mai iubit dintre pământeni”.