URĂRI DE SĂRBĂTORI

EPIGRAMIST DRIDEAN REMARCAT LA CLUJ

Stop`s- epigramist și  caricaturist dridean care face cinste localității.

MAREA UNIRE DE LA 1918 ȘI PRIMA UNIRE - ASASINAREA LUI MIHAI VITEAZUL

·         Tehnica

·         Ştiinţă

Unirea înfăptuită de Mihai Viteazul. Cum a fost de fapt asasinat făuritorul primei uniri

01 Dec 2012 -

Mihai Viteazul, domnitor al Ţării Româneşti (1593-1601), a devenit primul domnitor al celor trei Țări Româneşti unite, domnitor a cărui ucidere a adus o foarte lungă aşteptare până la următoarea Unire.

Numeroase relatări trimise la Viena şi Praga au descris în mai multe feluri asasinarea lui Mihai Viteazul.

În anul 1599, după victoria de la Șelimbăr unde învinge oastea principelui Andrei, care guverna Ardealul, Mihai Viteazul uneşte Transilvania cu Țara Românească.Încurajat de succes, acesta duce o luptă şi cu armata lui Ieremia Movilă, domnul Moldovei, pe care îl învinge, Mihai devenind astfel, la 27 mai 1600 ''Domn al Ţării Româneşti, al Transivaniei şi a Moldovei''.

Un asemenea succes stârneşte invidia şi nemulţumirea duşmanilor săi şi i se cere să părăsească țara. Însuşi Mihai Viteazul avea să noteze cu privire la dorinţa duşmanilor de înlăturare a lui: "Cardinalul îmi trimite sol ca eu să-mi părăsesc țara, pentru că nici el, nici moldovenii, nici chiar turcii nu erau multumiţi şi nici nu voiau să rămân în Țara Românească. Până ce nu-mi vor arunca pământ peste ochi, nu voi înceta să lupt cu turcii. Nu-mi las nimănui țara…”.

Generalul Basta György și-a atras asupra sa un renume pentru mişeleasca crimă a eroului de la Călugăreni.

Basta György, autorul crimei, recunoaşte într-o scrisoare trimisă Arhiducelui Mathiaș, viitorul împărat habsburg''Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al II-lea, iar eu am executat-o''.

Ieremia Movilă, într-o scrisoare din 28 august 1601 relatează: "La sosirea armatei imperiale la cortul lui Mihai, s-a ajuns chiar la o luptă înverşunată între cele două tabere".

Istoria Poporului Român a înregistrat mai multe cazuri în care au fost asasinați pe nedrept conducătorii de ţară, de către unele cercuri interne în cârdăşie cu cele externe.  Sursa: Jurnalul.ro

ORĂ DE ISTORIE LOCALĂ ÎN BIBLIOTECĂ

        28 OCTOMBRIE  1464-2012   DATA ATESTĂRII DOCUMENTARE A LOCALITĂȚII   DRIDU.
În data de 26 octombrie elevii clasei a-IV- a,  au avut onoarea și bucuria de a afla lucruri  interesante, deosebite,noi pentru ei despre localitatea Dridu, locul  lor de baștină, prezentate de însuși autorul ”Monografiei localității” d-l prof. de istorie Dedu Constantin ,director de școală timp de 18 ani, cu 42 de ani vechime în învățământ. A fost un prilej deosebit  de a prezenta localitatea așa cum numai dumnealui știe să o facă. Intâlnirea a fost interactivă mijlocită  și cu ajutorul d-nei învățătoare  Aurelia Vasile -elevă a d-lui profesor.
 Programul a constat și în prezentatrea în powerpoint, a unui material prin videoproiecție  a monumentelor sale istorice,  a instituțiilor și a obiectelor descoperite la săpăturile arheologice efectuate în preajma localității. Acestea  se află expuse la Muzeul Județean  sunt dovezi  care au dat denumirea Cultura  Dridu, asemănătoare culturii Gumelnița.

Toamna în preajma localității...văzută prin fotografie

Nuc ruginiu

Începe umplerea barajului

Macara pe podul barajului

Alt nuc în prag de toamnă cu frunze ruginii

Cantorul din pădure...

Piloni ai unui  pod de lemn

Vedere de sus spre islaz

Trei glugi  de coceni.....teren lucrat ....

Câteva  instantanee din preajma localității Dridu, întro zi frumoasă de toamna 20 octombrie 2012.

Sursa: Cristian Istrate FOTO Blog

EVENIMENT RELIGIOS LA DRIDU - MOAŞTELE SFÂNTULUI ANTONIE DE LA IEZERUL

                                  MOAŞTELE SFÂNTULUI ANTONIE

                                  DE  LA  IEZERUL VÂLCEI

 

În zilele de 19-21 octombrie în  localitatea Dridu au fost  găzduite Moaştele Sf. Antonie de la Iezerul în incinta bisericii Dridu-Movila, unde slujeşte preotul Alexandru Vişan. Această biserică a fost ctitorită în anul 1912 –împlineşte în acest an 100 de ani, prilej pentru a sărbători evenimentul prin aducerea Moaştelor şi în comunitatea noastră.

Nu este prima dată când biserica Dridu-Movila ,găzduieşte un aşa eveniment. În anul 2003 pe data de 22 aprilie  ora 15 p.m. au sosit de la Constanţa via Muntenii-Buzău la  biserica din Dridu-Movila unde slujeşte preotul Alexandru Vişan ,cel care a şi intermediat  ca acest lucru să se întâmple- MOAȘTELE SFÂNTULUI GRIGORIE DECAPOLITUL- de la Vâlcea.     

Moaştele Sf. Antonie, au sosit în Dridu în după amiaza zilei de vineri 19 octombrie în procesiune prin localitate şi au fost depuse în incinta bisericii Dridu-Movila, după ce un sobor de preoţi au săvârşit o slujbă de mulţumire către Dumnezeu cu acest prilej.

                Sfântul Antonie de la Iezerul, era de  origine aromână născut în anul 1628, a trăit 92 de ani.  Informaţii scrise vechi în: *Viaţa Sfântului Antonie *din anul  1720, chiar în anul  morţii Cuviosului,  de către Ieromonahul Nicolae, monah din Schitul Iezerului care „ a fost ucenic Sfinţiei Sale din vârsta copilăriei şi călugăr. Schitul Iiezerul a fost locul unde s-a retras şi s-a hotărât la vârsta de 62 de ani, să aleagă viaţa monahală.Perioadă în care s-a dedicat rugăciunii și vieții de ascet.

NE-A PĂRĂSIT... CONSTANTIN ȚOIU

Constantin Țoiu (născut 19 iulie 1923, Urziceni - decedat 4 octombrie 2012, București ) a fost un romancier, eseist și traducător român contemporan.
A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București în 1946. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure.

A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română.

Faima cea mai mare i-a adus-o romanul Galeria cu viță sălbatică, roman simbolic, apropiat de poetica realismului magic din romanul latino-american.

A murit pe data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Un interviu al Eugeniei Vodă cu scriitorul Constantin Țoiu: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/litere-si-filosofie/constantin-toiu

FRUMUSEȚILE ROMÂNIEI

Potrivit unui top întocmit de Vanity Fair, România se află pe locul 9 în lume la proprietăţi frumoase. Proprietatea care a fost aleasă de jurnalişti se află în Transilvania, în Valea Zălanului, şi este deţinută de Prinţul Charles al Marii Britanii.

Proprietatea din Valea Zălanului a fost cumpărată de prinţul Charles şi transformată în han locuibil. Potrivit Vanity Fair, domeniul “oferă un peisaj rural ideal pentru aventuri în aer liber, care poate fi închiriat pentru 4500 de dolari pe săptămână”.

OMAGIU ÎN ANUL CARAGIALE-TUDOR GHEORGHE

                       Anul 2012 are un nume  

                    simbolic: „Anul Caragiale” ‎

La 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Tot în acest an, în luna iunie, se vor marca 100 de ani de la moartea marelui dramaturg.

Născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale - astăzi I.L. Caragiale.

După debutul în gazetărie de la 21 de ani în revista 'Ghimpele', unde a susţinut rubricile 'Varietăţi' şi 'Una-alta' (1873-1875), a continuat să colaboreze la numeroase publicaţii ale vremii cu cronici dramatice, schiţe, traduceri

Primul volum al lui Caragiale, 'Teatru', prefaţat de Titu Maiorescu, prin studiul său din 1885, 'Comediile d-lui I. L. Caragiale', a apărut în cursul anului 1889. Creator al schiţei în literatura română, a scris numeroase 'Momente' şi 'Schiţe', asemănătoare teatrului, prin fondul lor dramatic şi comic: 'Domnul Goe', 'Vizită', 'Bubico', 'Tren de plăcere', 'Petiţiune', 'Căldură mare', 'Un pedagog de şcoală nouă', 'Ultima oră', 'Inspecţiune', 'High-life', 'Telegrame', 'Justiţie' etc. 

Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observaţie psihologică şi naturalistă ('O făclie de Paşti, 'Păcat', 'Două loturi', 'În vreme de război') şi fantastică ('La hanul lui Mânjoală', 'Kir Ianulea'). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.A. Poe ş.a., iar opera sa a fost, la rândul ei, tradusă în numeroase limbi.

Caragiale este autor și de poezie .

La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a încetat din viaţă subit în locuinţa sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Mai târziu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, nu departe de Mihai Eminescu. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române (28 oct. 1948).

Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toţi marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, O. Densuşianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea şi alţii.

 În toamna acestui an cunoscutul rapsod TUDOR GHEORGHE –(a întâmpinat foarte multe oprelişti din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluţia română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1979, i-a fost interzis să concerteze imediat după premiera spectacolului “Pe-un franc poet”. După revoluţie Tudor Gheorghe a revenit în forţă.)”,  a inițiat o serie de spectacole prin orașele României  în care va interpreta folk  multe dintre poeziile lui I.L. Caragiale. Un gest frumos și un omagiu adus marelui dramaturg.

EVENIMENTE ALE BIBLIOTECII JUDEȚENE ”ȘTEFAN BĂNULESCU”- JUD. IALOMIȚA

Activități atractive, interesante ,diversificate oferă anual acest eveniment organizat de Biblioteca Județeană.

Inventatorul penicilinei

                              Sir Alexander Fleming și  penicilina

                                                         Septembrie 1928    septembrie 2012

Primul antibiotic eficient a fost penicilina, una dintre marile descoperi medicale ale secolului trecut. Aceasta a salvat milioane de persoane din momentul apariţiei, mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial

Acum 84 de ani,in 1928 a fost descoperita penicilina …ce ne-am fi facut fara penicilina,fara antibiotice?În zilele noastre folosim antibioticele fără dicernământ riscând să nu-și facă efectul când avem nevoie cu adevărat .

Sir Alexander Fleming, om de știință englez(scoțian), a descoperit penicilina. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotărât să cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat să aleagă bacteria care favorizează producerea penicilinei. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au pătruns în recipient. Preocupat de vacanță, Fleming a uitat containerul pe băncuța laboratorului si nu în incubator, ceea ce a favorizat creșterea mucegaiului care secretă penicilina si împiedicând creșterea stafilococilor (stafilococii se înmulțesc la căldură, iar sporii de Penicillium la temperaturi joase). La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce s-a întâmplat și a încercat să producă penicilina pură, dar n-a reușit. Peste câțiva ani a renunțat să-l mai studieze. Penicilina a fost uitată până către Al Doilea Război Mondial, când savanți de la Oxford University din Anglia au arătat că aceasta poate preveni infecțiile bactericide la animale și oameni și au dezvoltat o tehnică de producere a penicilinei pure în masă. In 1945 Fleming și alți doi savanți de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie.

O povestire frumoasă despre descoperitorul penicilinei care de fapt nu este reală .

Numele lui era Fleming și era un sărman fermier scoțian .Într-o zi, pe când muncea, a auzit un strigăt de ajutor venind dintr-o mlaștină învecinată. Si-a lăsat uneltele și a alergat la mlaștină. Acolo, plin de nămol, se afla un băiețel îngrozit care se lupta să scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma să fie o moarte înceată și îngrozitoare.

A doua zi, o trăsură luxoasă s-a oprit la ușa fermierului. Un nobil elegant a coborât din ea și s-a prezentat ca tatăl băiatului pe care fermierul îl salvase.
“Vreau să te plătesc”, a spus nobilul. “Ai salvat viața fiului meu”.
“Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am făcut,” i-a răspuns fermierul refuzând oferta. In același moment, fiul fermierului a apărut în ușa casei.
“Acest este fiul tău?” l-a întrebat nobilul .
“Da”, a răspuns mândru fermierul .
“Hai sa facem o afacere. Lasă-mă sa-i ofer aceeași educație pe care o va primi si fiul meu. Dacă și el este ca tatăl lui, cu siguranță va deveni un om cu care să te mândrești.”

Și asta a făcut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune școli ale vremii, a absolvit Școala de Medicină St. Mary’s Hospital Medical School din Londra și a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming , inventatorul penicilinei.

Ani mai târziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlaștină s-a îmbolnăvit de pneumonie.

Ce i-a salvat viața de data aceasta? Penicilina.

Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.

Se  pare că aceasta este doar o legendă dar. o legendă frumoasă.

ION CREANGĂ -PREOT

                                          

ION CREANGĂ în veșminte preoțești

 Încadrat de criticii literari în categoria marilor clasici ai literaturii române, Ion Creangă a fost de profesie preot „de mir“. Cariera preoţească a scriitorului s-a încheiat în urma unui proces cu Mitropolia Moldovei, la capătul căruia a fost caterisit.

  În 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfiinţa Universitatea din Iaşi, iar printre cele patru facultăţi s-a numărat şi cea de Teologie. Era prima instituţie de învăţământ superior, în accepţiunea modernă a termenului, din Principatele Unite. Hirotonit în 1859, preotul Ion Creangă din Humuleşti s-a înscris la noua facultate în toamna lui 1860. A frecventat cursurile un an, apoi şcoala s-a închis. 

Cu puşca după ciori

Creangă a stat la şcoala din Fălticeni între 1854 şi 1855. La finalul anului şcolar, seminarul de la Socola a cerut „şcolii de popi" să-i repartizeze un număr de elevi „pregătiţi şi cu talente". Adică buni la carte şi cu har pentru preoţie. Ion Creangă luase note bune. Aşa că s-a numărat printre cei recomandaţi să-şi continue studiile în capitala Moldovei. Alesul a resimţit episodul mai mult ca o năpastă. După socoteala lui  avea deja prea multă şcoală. „Preuţii din satul nostru n-au mai trepădat pe la Socola şi, mila sfântului! Nu-i încape cureaua de pântecoşi ce sunt". 

Preotul de ţară trebuie să combată stricăciunea ce provine din beţie, pentru care scop să le desfăşure prin exemple degradarea şi nenorocirea ce se nasc din acest viţiu odios.''
Ion Creangă scriitor

"Slujitorii bisericii trebuie să intre în mijlocul copiilor, să le spună câte-o rugăciune frumoasă şi să-i înveţe a păstra dragoste şi supunere cătră părinţi, cătră învăţător şi cătră oameni.''
Ion Creangă scriitor

Procesul cu Mitropolia 

Creangă a absolvit seminarul în vara lui 1858, la vârsta de 19 ani. A refuzat să urmeze şi cursul superior, insistând să i se recunoască studiile, să fie hirotonit şi să primească o parohie. A avut de aşteptat un an, ca să împlinească „vârsta legiuită" pentru preoţie. În aşteptarea diaconiei, s-a căsătorit cu Ileana, fiica de nici cincisprezece ani a preotului Ion Grigoriu, de la Biserica Patruzeci de Mucenici din Iaşi. Viitorul scriitor a fost hirotonit în decembrie 1859 şi numit la biserica Sfânta Treime din capitala Moldovei. 
Creangă a slujit ca preot 11 ani, din 1860 până în 1871. În acest timp, a schimbat mai multe parohii.

Conflictul preotului Creangă cu superiorii ierarhici a avut mai multe etape, detaliate de Jean Boutiere în biografia alcătuită scriitorului român („La vie et l'oeuvre de Ion Creangă 1837-1889", Paris, Librairie Universitaire J. Gamber, 1930). A durat, cu pauze, din 1868 până în 1872. I s-a reproşat, de pildă, că mergea la teatru. Înalţii prelaţi considerau aceasta un sacrilegiu. „Mitropolitul m-a oprit de la slujbă şi atunci m-am dus a doua oară", a povestit protagonistul episoade din care reiese cum i-a provocat pe sfinţiile lor. „M-a oprit să mă duc la biserică, dar la teatru ba", s-a „justificat" el. 

Trasul cu puşca în ciorile ce-şi făceau veacul pe turla bisericii era altă practică insolită în cinul bisericesc. Mitropolia a ordonat o anchetă, din care a rezultat că părintele Creangă utilizase flinta. Nu s-a dictat nicio sancţiune, doar o mai atentă supraveghere a prelatului. 

În 1871, preotul Creangă s-a tuns „ca mirenii". Contravenea canoanelor, iar de această dată cazul a fost adus în faţa instanţelor de judecată bisericeşti. Constatând abaterile mai vechi, prelaţii au decis caterisirea (răspopirea) preotului Creangă. Adresa Mitropoliei Moldovei către Ministerul Cultelor din 15 iulie 1872 comunica excluderea sa definitivă din rândul clericilor. Astfel lua sfârşit cariera preoţească a povestitorului. 

Sursa: Adevarul .ro

Războiul de ţesut nu a dispărut din localitate

Am vizitat o localnică drideană care utilizează şi acum  tesutul la război  de cuverturi şi preşuri , lucruri manuale foarte apreciat .  Mia Dragomir ,Tudorache Nastasia şi Iancu Elisabeta sunt persoane care ştiu să teasă în război, războiul fiind al Miei. Ea este prima  care tese şi de mult timp.Sincer eu credeam că nu mai pot găsi un război în stare de funcţionare.Am fotografiat şi câteva cuverturi şi şervete  cusute sau ţesute de Mia.

1 SEPTEMBRIE 55 de ani de la ÎNFIINŢAREA BIBLIOTECII

                    SUCCINTĂ PREZENTARE A BIBLIOTECII

Biblioteca a funcţionat de la înfiinţare în anul 1957 până în anul 2004 întro sală din incinta Căminului Cultural. Noul local a fost dat în folosinţă în toamna anului 2004 atunci când s-au împlinit 540  de ani de atestare documentară a localităţii Dridu . .

2006 - ZIUA COMUNEI şi ZIUA BIBLIOTECII  au fost aniversate pe data de 28 octombrie, la împlinirea a 542 de ani de atestare  documentară a localităţii.,eveniment marcat printr-o  placă comemorativă postată pe frontispiciul Primăriei.

2007- 50  de ani de la înfiinţarea bibliotecii a debutat cu  lansarea cărţii monografice ” DRIDU,DIN TIMPURI STRĂVECHI ŞI PÂNĂ AZI” carte realizată de dl. prof. de istorie ,pensionar Dedu Constantin . Mai deţinem o „Monografie” a  dl-ui. ing.Gheorghe Bălăşescu şi în lucru a unui alt dridean dl .Dragomir C-tin din Slobozia.  

În anul  2009 la 545 de ani de la atestarea documentară a localităţii, evenimentul a fost marcat,  printr-o manifestare culturală la bibliotecă.- Biblioteca loc de informare, educaţie şi cunoaştere-dezbatere.

2010—„DEZVOLTAREA DE NOI SERVICII ÎN BIBLIOTECĂ”.

Printr-un program la nivel judeţean am participat la proiectul BIBLIONET-INTERNET GRATUIT PENTRU PUBLIC.

Dotarea cu încă a 4 computere pe lângă cele 3 de la WORLD VISION, imprimantă, scanner. videoproiector biblioteca  astfel dotată  a determinat cresterea  numărului de  utilizatori dornici şi de alte servicii oferite de bibliotecă.

2012- 55 de ani de bibliotecă la Dridu- seară de vizionare a unui material  prezentat în power point  cu tema:

 „  Biblioteca ieri şi azi „-paralelă

În perioada 20-24 august am avut şansa şi bucuria de a participa la un curs de pregătire profesională unde, am acumulat noi cunoştinţe de biblioteconomie dar şi experienţa  împărtăşită de  d-na Crina Ifrim lector, persoană cu multă experienţă şi profesinalism în  predarea  cunoştinţelor. Cursul a fost foarte stufos dar în final  a fost util şi chiar plăcut. Locaţia-staţiunea Buşteni- a  făcut  ca totul să fie şi mai agreabil . Ceeace va trebui să facem, este să atragem cât mai multe persoane  pentru a folosi serviciile de bibliotecă atât de variate prin dotarea bibliotecii de către BIBLIONET şi WORLD VISION   cu computere,imprimante,scaner şi videoproiector.   Au trecut câteva zile de la finalizarea cursului iar acum regretăm că s-a terminat. 
                           VĂ INVITĂM SĂ VIZITAŢI BIBLIOTECA .
                           AVEŢI ACCES GRATUIT LA INTERNET. 
PROGRAM ZILNIC
 8-12    16-20
VĂ AŞTEPT CU DRAG. Bibliotecara.

1957-2012 1 septembrie - 55 de ani de la ÎNFIINŢAREA BIBLIOTECII

Se împlinesc 140 de ani de la nașterea lui Traian Vuia, pionier al aviației române

Astăzi omaginem pe unul din marii pionieri ce au făcut posibil contactul cu cerul, inventatorul care a contribuit la dezvoltarea traficului aerian.

Traian Vuia, realizatorul primului zbor autopropulsat se naște în Bujorul comitatul Caraș-Severin (parte integrantă din Austro-Ungaria), la 17 august 1872.

Brevetul acordat și publicat la 16 octombrie 1903  reprezintă dovada ambiției și pasiunii lui Traian Vuia în ciuda scepticismului întâlnit pe parcurs, numindu-și invenția brevetata aeroplan-automobil.

Presa din Franța, SUA, și Marea Britanie vuiește după ce, la 18 martie 1906 la Montesson, mașinăria concepută de inventatorul român zboară pentru prima oară. Aparatul se ridică la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care elicele se opresc și avionul aterizeaza.

Subiectul principal este reușita lui Vuia prin mijloace proprii , “la bord”,  “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă etc.)

Creatorul Traian Vuia nu se oprește aici, urmând să adauge realizărilor sale două elicoptere (1918,1922) și un generator de abur (1925) .

Numit membru de onoare al Academiei Române la 3 septembrie 1950, inventatorul român moare patru ani mai târziu la București și este înhumat la cimitirul Bellu.

Sursa : Ghimpele.ro

Astăzi  16 august omagiem un PICTOR ROMÂN de geniu, distins cu titlul de “Maestru emerit al artei” (GALERIE FOTO)

de Andreea Croitor

“Maestu emerit al artei”, Theodor Pallady este unul dintre reprezentanții de seamă ai picturii românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

 Născut la 24 aprilie 1871, rădăcinile pictorului Theodor Pallady derivă din datele sale biografice. Pallady este fiul lui Iancu Pallady - strămoşii săi pe linie paternă sunt identificabili încă din secolul al XVII-lea, la curtea domnitorului moldovean Vasile Lupu – şi al Mariei Cantacuzino - înrudindu-se, după mamă, cu glorioasa spiţă a domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu.

Între anii 1887 şi 1889, Pallady studiază ingineria la Politehnica din Dresda, în paralel luând lecţii de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuieşte să plece la Paris. În capitala Franţei lucrează în atelierul lui Jean Arman şi se înscrie la Academia de Arte Frumoase.

În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau, unde îi va avea colegi pe Henri Matisse, cu care a legat o strânsă prietenie, pe Georges Rouault şi pe Albert Marquet. După moartea lui Moreau, în 1897, lucrează în atelierele lui Aime Morot şi Fernand Cormon, totodată frecventând, clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia fineţea desenului şi strălucirea culorilor.

În 1904 se întoarce în ţară şi expune la Ateneul Român, la saloanele oficiale. Menţine legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziţii personale, până în anul 1940. În aceeaşi perioadă expune la Bienala de la Veneţia, în anii 1924, 1940 şi 1942.

Cu o formaţie complexă – rigoarea şcolii germane, simbolismul promovat de Moreau, experienţele Art-Nouveaului, prietenia cu Matisse, legăturile cu ceea ce se va numi “Ecole de Paris” , l-au orientat pe Pallady spre compoziţia clasică, spre ceea ce este durabil, cu adevărat important sub învelişul aparenţelor.

Predilecţia lui Pallady pentru natura moartă denotă dorinţa de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia şi armonia sa. Criticii de artă i-au revelat spiritul contemplativ, sensibilitatea şi nostalgia, spunând despre el că: “a reuşit ca nimeni altul în pictura românească să îmbine trăsăturile boierului moldav cu cele ale dandy-ului parizian”.

În anii comunismului a avut o poziţie rezervată, fiind un susţinător al Uniunii Artiştilor Plastici, dar nefăcând concesii agresivei tendinţe a realismului socialist. “Nu sunt modern, sunt din toate timpurile”, obișnuia să afirme pictorul despre sine.

La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziția retrospectivă “Theodor Pallady”. Curând după aceea, la 16 august 1956, pictorul a trecut în lumea celor drepți.

                         15 august

   CONSTANTIN BRANCOVEANU

La 15 August 2012, se împlinesc 298 de ani de la moartea muceniceasca la Constantinopol a Voievodului Tarii Românești, CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, împreuna cu fiii sai, CONSTANTIN, STEFAN, RADU si MATEI - si cu ginerele sau, vistiernicul Ianache Văcărescu au fost uciși întruna din cele mai cumplite tragedii pe care le-a cunoscut istoria României

Era în august 1714. Brâncoveanu domnea de mult. Acum era în vârstă de 60 de ani şi era domn înţelept şi iubit. Patru feciori mândri îi împodobeau casa şi îi înveseleau bătrâneţile.

Constantin Brâncoveanu, încă demult ajunsese neplăcut sultanului, pentru că adunase şi bogăţii. El pusese de bătuse şi monede mari, de aur, ceea ce era un act de neatârnare.

La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, când împlinea 60 de ani, iar Doamna Maria își serba onomastica, Constantin Brâncoveanu a fost dus la locul de osânda Ialy Chișc (Chioșcul Marii).

Sultanul a dat ordin să fie uciși deoare nu au acceptat să treacă la religia musulmană.

Ultimele cuvinte ale lui Brâncoveanu  au fost:

"Fiilor, aveti curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, sa nu le pierdem și pe ele, ci să le aducem curate în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălam păcatele noastre cu sângele nostru !"

Sultanul a dat semnalul execuției. Primul fu decapitat vistiernicul Ianache Văcărescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micuțul Matei (11 ani).

                         15 august

   CONSTANTIN BRANCOVEANU

La 15 August 2012, se împlinesc 298 de ani de la moartea muceniceasca la Constantinopol a Voievodului Tarii Românești, CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, împreuna cu fiii sai, CONSTANTIN, STEFAN, RADU si MATEI - si cu ginerele sau, vistiernicul Ianache Văcărescu au fost uciși întruna din cele mai cumplite tragedii pe care le-a cunoscut istoria României

Era în august 1714. Brâncoveanu domnea de mult. Acum era în vârstă de 60 de ani şi era domn înţelept şi iubit. Patru feciori mândri îi împodobeau casa şi îi înveseleau bătrâneţile.

Constantin Brâncoveanu, încă demult ajunsese neplăcut sultanului, pentru că adunase şi bogăţii. El pusese de bătuse şi monede mari, de aur, ceea ce era un act de neatârnare.

Înmărmurit de durere, Domnul murmura : "Doamne, fie voia Ta", după care i s-a  tăiat si lui capul. Nicolae Iorga nota : "La capătul celei mai zguduitoare tragedii, ce n'are pereche în analele sângeroase ale sultanilor de odinioară, numai atunci s'a pus capăt celor mai strașnice clipe pe care le poate suferi vreodată un suflet omenesc. Capul Domnului nu s'a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasa, a călăului, si, grămada, trupul bătrânului părinte a căzut în tărâna udata de sângele tuturor copiiilor sai". Cele șase trupuri decapitate au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele "purtate în prăjini" pe ulițele cetății, au fost înfipte la o poarta a Seraiului si tinute acolo trei zile, după care au fost aruncate în mare. Creștinii pioși au pescuit trupurile si le-au înmormântat, pe ascuns, în biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Hălchi. Osemintele Voievodului-Martir au fost aduse în tara de soția sa, Doamna Maria, în 1720 si îngropate pe ascuns în biserica Sf. Gheorghe-Nou din Capitala. Mormântul a fost acoperit de o placa de marmora alba, fără nume, iar identificarea s'a făcut după descoperirea, în 1914, a unei candele de argint cu inscripția : "Aici odihnesc oasele fericitului Domn, Io, Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod".